Ecologia viței-de-vie

Cunoasterea ecologia vitei-de-vie, influenta factorilor climatici, edafici si orografici este foarte importanta in crearea si mentinerea unui sistem viticol sanatos si productiv. Alaturi de alegerea soiurilor, si a sistemelor agrotehnice si agro economice, cunoasterea biotopului contribuie semnificativ la influentarea managementului sistemului vitcol.

Din aceste motive, am considerat ca este necesara aprofundarea acestui subiect, mai ales din punct de vedere climatic, tinând cont, ca în ultimii ani, variatiile de temperature sunt mari, chiar foarte mari, depășind in ambele directii limitele normale stabilite in mediile anuale zonale.

Având in vedere că durata de viata a unei culturi de vita-de-vie este lunga, se poate intinde chiar pe intervale de timp de zeci ani, mediile de temperatură pe baza cărora s-au luat decizii la inființarea culturii, pot sa difere semnificativ. Din acest motiv cunoașterea măsurilor care se pot lua în aceste cazuri pentru protectia culturii sunt necesare a fi cunoscute și vom incerca sa le expunem in acest scurt referat.

Efectele temperaturilor scazute asupra vitei de vie si pagubele produse

Inca inainte de a se ajunge la temperatura de 0 grade celsius sau mai multe grade sub zero, se inregistreaza temperaturi care pot altera echilibrul biologic ce dirijeaza dezvoltarea plantei.Ca temperaturi scazute pot fi definite cele inferioare temperaturilor care garanteaza dezvoltarea normala a plantei.Studiile de pana acum, ca si cele care se efectueaza in continuare cauta sa precizeze pargurile termice corespunzatoare temperaturilor sczaute pentru fiecare fenofaza si fiecare soi al speciilor cultivate. Intereseaza indeosebi timpul minim care, pentru diferitele fenofaze, provoaca pagube plantelor pentru fiecare din temperaturi.

Pagube produse la vita de vie

Incă de la dezmugurit, ochii inghetati se deprind sub presiunea degetului, sectiunea lor prezinta o culoarea cafenie sau neagra. Dupa cateva zile, ei se usuca si cad. Mai tarziu, cand lăstarii au cativa centimetri , ei se brunifică si apoi se usucă. Deseori, extremitatea lor este intacta, pagubele cele mai intense fiind constatate la cca 5-10 cm de varf. Brumele [ingheturile] tarzii de primavara provoaca distrugerea partiala sau totala a lastarilor.

Mărimea distrugerilor depinde de etapa de crestere in care se afla lăstarii si de nivelul pe care il atinge temperature sub 0 grade. Astfel, pentru vârfurile lăstarilor in crestere si pentru frunzele tinere temperatura de -0,1….-0,2 grade este socotita drept prag biologic inferior. Mai tarziu, după ce baza lăstarilor s-a intărit, limita rezistentei lor ajunge pana la -0,6 … -0,7 grade. Lăstarii umezi pot suferi insa chiar la 0 grade. Inflorescentele si florile vitei-de-vie pier în schimb intre 0 -1 grade. Astfel, butonii inainte de inflorire pier la -1 grade , iar inflorescentele pe durata infloririi si imediat dupa legarea mai importanta a temperaturii, de o durata mai lunga de actiune sau de interactiune celor doua cauze.

Distrugerea frunzelor si lastarilor este compensată de intrarea in crestere a internodurilor de la baza sau a ochilor axiliari si dorminzi. Totusi, ciclul vegetativ este intârziat si scurtat, vitele sunt putin slăbite. Cresterea noilor lăstari este rapida si, ca urmare, ei devin mai sensibili la mană. Pagubele imediate cele mai grave rezulta din distrugerea iremediabila a inflorescentelor.

Măsuri recomandate pentru evitarea/diminuarea pagubelor

Alegerea de soiuri cu dezmugurire târzie

Toate speciile si soiurile viticole sunt sensibile la ingheturile târzii,dar ele diferă prin data dezmuguritului si prin aptitudinea lor de a da o a doua recolta dupa distrugerea lastarilor [J. Brana si C. Bernon, 1954].In general, ea este mai buna la descendentii speciilor vitis riparia si V. rupestris [ hibrizii direct producatori].

Diferente mari separa datele de demugurire la diferitele soiuri [J Branas 1974]. O dezmugurire foarte precoce, ceea ce duce la recomandarea de a nu stabili fara precautii amplasarea lor in situatii favorabile ingheturilor.

Soiurile mai des cultivate la noi pot fi grupate astfel în ce priveste dezmugurirea: cu dezmugurirea timpurie – Perlra de Csaba, Muscat de Hamburg, Coarna alba, Coarna neagra, feteasca alba etc; cu dezmugurire mijlocie: Afuz Ali, Galbena de Odobesti, Cabernet Sauvigon.

Alegerea unei forme adecvate de conducere

Conducerea vițelor pe tulpini constituie o măsura indirecta extrem de importantă. coroana butuculuieste scoasa din zona cea mai geliva din apropierea solului si este plasata (in functie de forma aleasa) la o inaltime de 0,8-1,2 m fata de suprafata solului, unde riscul de inghet este mult diminuat (intre 40 si 150 cm, diferența de temperatură poate fi de 1-1,5 grade).

Tăierea esalonata

Vegetatia poate fi intârziată printr-o taiere in doi timpi. Prima etapa este reprezentată de asa-numita tăiere de usurare din toamna (la forma de conducere clasica, joasa) sau la lăsarea unei rezerve de ochi la tăierea efectuata la inceputul iernii sau in ,,ferestrele” ei (la formele cu tulpina). Tăierea definitivă se executa in luna aprilie, cand riscul de inghet a trecut.

Amplasarea viilor si orientarea arcelelor

Tările viticole avansate dispun de adevarate hărti pe care se înscriu, în maniera curbelor de nivel , temperaturile minime care se produc în timpul noptii. Astfel, pentru fiecare localitate se cunoaste numarul de nopti din cursul primăverii in care temperaturile reprezinta riscuri de inghet pentru legume, pomi sau vita de vie. Orientare parcelelor influentează asupra cantitatii de energie primită prin radiatia solara din timpul zilei.Paracelele cel mai bine orientate-cele cu expozie, in ordine descrescanda, sudica, estetica si vestica – se incălzesc mai mult in timpul zilei. Inmagazinarea caldurii le va perminte sa suporte mai usor racirea din timpul noptii, riscurile de inghet fiin atenuate.

Eliminarea focarelor de aer rece

Aceste focare sunt reprezentate de mari intinderi de culturi ierboase: cereale, trifoisti, lucerniere, terenuri in parloaga etc. Dispersia zonelor de culturi cu radiatie mare reprezinta un risc grav pentru vii. Concentrarea lor diminueaza mult pericolul de inghet.

Drenarea maselor de aer rece

Toate măsurile care încearca sa prevină ,,stationarea “ aerului rece pe parcelele de vie devin importante. Este cunoscut faptul ca, in zonele aerate, masele de aer rece sunt rapid inlocuite cu alte mase de aer mai cald.

Avertizarea inghețurilor de primăvara

In perioada favorabila producerii acestor fenomene ( in general, 15 aprilie-15mai) este recomandabil sa urmarim cu atentie, atât pe posturile de radio, cat si pe cele de televiziune, buletinele Institutului National de Meteorologie si Hidrologie, care emite avertizarile de bruma sau inghets in caz de nevoie. Cunoscând din vreme noptile cu risc de inghet pot fi luate masurile cuvenite de aparare impotriva acestuia. Se pot utiliza produse special create pentru a schimba punctul de îngheț al mugurilor, datorită crioprotectorilor incluși.

Ecranele - din paie, rogojini, cartoane sau diferite materiale plastice au ca scop sa blocheze razele calorice la nivelul plantei. Ele mentin butucii (condusi in forma joasa) la adapost de umiditate si limiteaza evaporarea. Daca este posibil, ele trebuie instalate pe timp uscat.
Norii artificiali - includ toate ceturile, fumurile, nori creati in mod artificial. Toate aceste mijloace se bazeaza pe principiul micsorarii efectului de radiatie nocturna cu ajutorul unui ecran protector de aerosoli de durata limitata.

Pentru a realizarea perdelelor de fum, mijlocul cel mai cunoscut si aplicat din vechime este arderea gunoiului de grajd, a paielor umede si a altor resturi organice.Pentru a se obtine mult fum si, in acelasi timp, arderea sa fie lenta, materialul se aseaza in asa fel incat sa arda inabusit.

Anvelope uzate de masini sau tractoare, umplute cu paie, rumegus, reziduri petroliere, turba, produc un fum dens si persistent. Dispunerea lor pe teren se face ca si a gramezilor fumigene. Lumânările fumigene de fabricatie romaneasca pot fi folosite cu rezultate foarte bune. Prin arderea lor se obtine un fum albicios, greu, rece, neuleios si daunator. La o densitate de 10 lumânari fumigene la hectar, asociate cu două grămezi fumigene fixe, se obtine un strat de fum gros de 1,5-2 m care persista 3-4 ore.

Pagube produse la vita de vie.

Inca de la dezmugurit, ochii inghetati se deprind sub presiunea degetului, sectiunea lor prezinta o culoarea cafenie sau neagra. Dupa cateva zile, ei se usuca si cad. Mai tarziu, cand lastarii au cativa centimetri , ei se brunifica si apoi se usuca. Deseori, extremitatea lor este intacta, pagubele cele mai intense fiind constatate la cca 5-10 cm de varf.
Brumele [ingheturile] tarzii de primavara provoaca distrugerea partiala sau totala a lastarilor.Marimea distrugerilor depinde de etapa de crestere in care se afla lastarii si de nivelul pe care il atinge temperature sub 0 grade.Astfel, pentru varfurile lastarilor in crestere si pentru frunzele tinere temperatura de -0,1….-0,2 grade este socotita drept prag biologic inferior. Mai tarziu, dup ace baza lastarilor s-a intarit, limita rezistentei lo ajunge pana la -0,6 … -0,7 grade. Lastarii umezi pot suferi insa chiar la 0 grade. Inflorescentele si florile vitei de vie pier in schimb intre 0 -1 grade. Astfel, butonii inainte de inflorire prier la -1 grade , iar inflorescentele pe durata infloririi si imediat dupa legarea mai importanta a temperaturii, de o durata mai lunga de actiune sau de interactiune celor doua cause.
Distrugerea frunzelor si lastarilor este compensate de intrarea in crestere a internodurilor de la baza sau a ochilor axiliari si dorminzi. Totusi, ciclul vegetative este intarziat si scurtat, vitele sunt putin slabite. Cresterea noilor lastari este rapida si, ca urmare, ei devin mai sensibili la mana. Dar pagubele imediate cele mai grave rezulta din distrugerea iremediabila a inflorescentelor.

Efectele temperaturilor scazute asupra vitei de vie si pagubele produse

Inca inainte de a se ajunge la temperature de 0 grade celsius sau mai multe grade sub zero, se inregistreaza temperaturi care pot altera echilibrul biologic ce dirijeaza dezvoltarea plantei.Ca temperaturi scazute pot fi definite cele inferioare temperaturilor care garanteaza dezvoltarea normala a plantei.Studiile de pana acum, ca si cele care se efectueaza in continuare cauta sa precizeze pargurile termice corespunzatoare temperaturilor sczaute pentru fiecare fenofaza si fiecare soi al speciilor cultivate. Intereseaza indeosebi timpul minim care, pentru diferitele fenofaze, provoaca pagube plantelor pentru fiecare din temperaturi.